“Fa efort!”

“Adesea, ambitiile nerealizate ale parintilor sunt trecute in contul copiilor, care vor trebui sa traga din greu pentru a reusi ceea ce n-a reusit “neamul de neamul” lor.

Atunci cand o persoana actioneaza sub aceasta directiva parentala, totul pare greu si trebuie facut cu mare risipa de efort. Ea nu spune “Eu fac”sau “Eu explic”, ci spune “Eu voi incerca sa fac”, “Incerc sa explic. Ma straduiesc…”

Sub imperiul sloganului interior, persoana are tendinta de a supraevalua si multiplica dificultatile. Efortul este important, nu eficacitatea. Faptul de a face efort este mai important decat faptul de a reusi.

Credintele parentale de la originea lui “Fa efort!” sunt de genul: Oamenii sunt OK daca fac mult efort. Trebuie sfatuiti si ajutati sa faca mai mult efort. Eu voi fi OK daca fac efort.

Obedientii lui “Fa efort ” sunt mereu ocupati, preocupati si concentrati. Fac gesturi bruste si afiseaza o expresie perplexa: efortul trebuie sa se vada si in muschii faciali. Ei spun frecvent: “Nu pot; Este greu; Sunt ocupat; Nu stiu; Voi incerca etc.”. Pun multe intrebari de detaliu, fara sa asculte raspunsurile. ”

“Scenaiile de  viata”, Stefan Prutianu

“Fa-mi pe plac!”

” In mod obisnuit, un slogan interior de acest tip conduce la un comportament amabil, generos, salvator, pus in slujba dorintelor altora. Nu ia pozitie in favoarea sa, nu reclama nevoi proprii, nu se afirma, ci sa daruie, se sacrifica.

Totodata insa, persoanele obediente lui “Fa-mi pe plac!” au pretentia subtila si confuza de a fi rasplatite cu complimente si servicii, fara ca ele sa ceara acest lucru in mod explicit. Se intristeaza pana la depresie atunci cand sacrificiul lor nu este acceptat sau trece neobservat.

Persoana aflata sub prescriptia: “Fa-mi pe plac! ” foloseste multe expresii interogative prin care cerseste aprobarea: “De acord? Merge asa?  Este bine? Va convine? etc. Este atenta si excesiv de intelegatoare si toleranta. Manifesta o prea mare disponibilitate de comunicare si relationare concesiva.

De regula, “fa-mi pe plac” nu este dublat de o buna imagine de sine. Persoane construieste fraze cu structura “pozitiv-dar-negativ” : “Azi am organizat o petrecere magnifica, dar maine nu voi fi bun de nimic”.

Excesul de devotament, sacrificiu si atitudini curtenitoare devine o forma de supra-adaptarele la nevoile celorlati.

Tipica pentru esec este urmatoarea scena dintr-o piesa de teatru: O pereche saraca aniverseaza doi ani de casatorie. Sotul nu are bani. Toata averea sa se rezuma la un ceas de buzunar, placat cu aur, dar fara lant, mostenit de la un unchi. Faptul ca lantul lipseste ii diminueaza valoarea. El decide sa-l vanda pentru a cumpara o podoaba din fildes, pe care sotia sa si-o prinda in parul atat de lung si frumos. In schimb iubitoarea sotie isi vinde parul, pentru a cumpara un lant pentru ceasul sotului ( Michel Josien, 1994). Doi “fa-mi pe plac”, luati la un loc, sunt capabili de sacrificii devastatoare in plan material. ”

“Scenariile de viata”, Stefan Prutianu.

” Fii perfect!”

“Sloganul parental interiorizat de genul “Fii perfect! Fii nemaipomenit! Fii ireprosabil!” va genera o grija exagerata pentru ideea de perfectiune, inclusiv in ceea ce priveste detaliile, fie ele si vestimentare sau verbale.

In vorbire, perfectionistul cauta indelung cuvinte mari, savante si deschide frecvent paranteze: “AT este - s-ar putea spune, fara teama de a gresi, nu-mi place sa gresesc - o teorie a personalitatii”. Formuleaza fraze lungi, intortocheate, pretioase, incarcate. Are tendinta de a-si sanctifica propriul discurs si de a-si cultiva credinte de genul: “Voi fi OK. Voi fi perfect, impecabil”. Gesturile si postura trupului sunt studiate, precise, calculate.

Excesul in ideea de perfectiune devine astfel o sursa de deceptii. In plus, cere mult efort si genereaza frustrari si critici. Relatiile cu ceilalti devin frustrante, incordate. “Intreaga sa viata, perfectionistul se catara spre nicaieri si se bucura de nimic” spune dr. Tymothy D. Wren in “Seductia”. Perfectiunea si succesul total sunt iluzii. Pentru a schimba un perfectionist, i se poate sugera in mod repetat ca slabiciunile si imperfectiunile au farmecul si umanitatea lor.”

“Scenariile de viata”, Stefan Prutianu.

“Fii tare! Nu lasa emotiile sa se manifeste!”

“Un slogan interior de acest tip genereaza tendinta unor oameni de a deveni duri, de a parea invulnerabili, de a-si cenzura emotiile si dorintele. Ei ofera adesea o falsa impresie de soliditate, de rezistenta si putere. Expresia faciala devine ermetica, rece. Tonul vocii devine monocord si aspru, privirea neutra, rece, iar trupul mai incordat, mai rigid, mai putin mobil. Persoana obedienta prescriptiei ascunde cu grija dragostea, frica, tristetea, mania si slabiciunile. Credinta sa: “Emotiile mele sunt periculoase pentru mine, cu atat mai mult daca le observa si altii”. Emotiile cenzurate sfarsesc prin a-i perturba comportamentul si eficacitatea.

Exemplu: Un candidat la un loc de munca participa la interviu. II tremura mainile si transpira de incordare. “Sunteti un pic crispat? “intreaba recrutorul. Candidatul activeaza sloganul “Fii tare !”si isi ascunde slabiciunea. Desface bratele mimand detasare, isi compune  o masca impenetrabila si spune cu voce surda: “Nu, totul e sub control”. Desigur, nu va fi credibil. Daca ar spune simplu: “Da. Nu sunt obisnuit cu interviurile si tin mult sa obtin aceasta slujba…”, ar putea crea o relatie mai umana. ”

“Scenariile de viata”, Stefan Prutianu.

Matricea biografica

“Matricea biografica este o diagrama care schematizeaza presiunile parentale ce exercita influente simultane si contradictorii asupra copilului, la varsta cand acesta decide ce va face cu viata sa.

Fiecare persoana poarta in inconstient ansamblul de influente parentale pe care le-a primit in copilarie. In raport cu ele isi structureaza maniera sa de a simti, gandi si actiona, de-a lungul intregii vieti. Pare incredibil, dar nobletea si decaderea umana isi au originea in DECIZIILE scenariale ale copilariei de pana la opt ani, adesea, pana la doar trei. Scenariul de viata face ca oamenii diferiti sa ajunga la aceeasi finalitate pe cai diferite sau la finalitati diferite, pe aceleasi cai. Fiecare isi poarta scenariul in el insusi, sub forma vocilor parentale care ii spun: tu poti…, tu nu poti…, ai dreptul sa…, nu ai dreptulsa…, trebuie…, este interzis…, este permis sa… etc.”

“Scenariile din viata” , Stefan Prutianu.